Cu pasi grabiti
Plini de necrezare
Cu un bob de speranta inca in suflet
strabat coridorul umed si impersonal.
Nu-mi vine a crede
Ceea ce mi- a fost spus
Nu-mi vine a crede!
Repet haotic
Repet intruna
Nu este ea, nu este ea
Si totusi necrezarea i-mi patrunde amar in suflet
In simtiri
Si i-mi otraveste speranta, i-mi otraveste viata
Pasesc agale nu ma grabesc
As vrea ca timpul sa inghete
Sa nu fiu nevoit
Sa infrunt realitatea
As vrea sa plec sa uit de toate sa uit ca am existat
Dar nu pot ea ma asteapta probabil cu trupusorul inghetat
Ce pot sa fac , ce pot sa fac
Nu pot sa stau nu pot sa plec
Pe loc nu pot ramane.
O voce mi se repeta haotic in minte si tot incerc sa o desleg
Poate nu am inteles eu bine
Poate nu am reusit sa inteleg
Poate e o gluma e o farsa
Poate au ceva cu mine
Poate nu ma inteleg
Si vocea staruie parca mai tare ,,ne pare rau na reusit"
De ce doar eu am lasat-o in viata
Eu am lasat-o aici cu voi.
Si merg si merg continui monoton
Continui ca un robot de acum
Nu mai raspund in nici un fel nu mai raspund de loc.
Pe coridor e rece
Si asta ma infioara
Stiu ce urmeaza si totusi sper
Sa fie o greseala
Sa nu fie ea
Sa fie alta
Continui mersul monoton
Continui mersul.
Nu ma mai gandesc la nimica
Doar stau traiesc
Nimic mai mult.
Inevitabilul se produce
Si am ajuns in fata ei
In fata camerei de groaza
Unde sperante vise idealuri s-au dus
Si atatea vieti, atatea vieti sau dus
Si totul este dus
E dus rapus
E dus.
Unde suspina in tacere unde suspina dus
Un alt sot, un tata un iubit
Ce si-a pierdut odorul ce si-a pierdut sotia.
Domnu, domnu veniti aici
Ma scuzati e o greseala eu nu am ce cauta aici
Ma confundati
Ma afundati, in sentimente amare
Intelegeti-ma dati-mi drumul.
Domnule fiti tare, venti sa face-ti identificarea
Dar nu e ea, nu are cum
Ea e intotdeauna plina de viata
Ce sa caute aici
In acest loc sumbru lipsit de viata
Si plin de suferinta de patimi si de soarta.
Si inevitabilul se produce
Deschide poarta iadului
Deschide locul de pastrare a vietii sale pamantesti
Dar nu e moarta nu e moarta
Ea e doar obosita doarme
Nu o vedeti ce linistita pare
Nu o vedeti ca doarme ?
Este la fel ca in prima zii
Plapanda molcoma gingasa
Este la fel ca in prima zii
Cum poti sa-mi spui tu mi-e ca ea este moarta ?
O iau acasa de aici, nu o mai las cu voi
Si iau in brate trupusorul ei
Gingas si suplu de domnita
Era usora ca un fulg
Dar rece ca sii ghiata
Un fior i-mi trece prin inima si
O intind din nou pe masa
O sarut pe buzelei catifelate
Ii soptesc numele increzator inca sperand la viata
Si urlul urlu cu putere
Din adancul sufletului
De ce mi-ai luat fiinta draga
De ce ai cutezat asta
Ca sa se intample marsevie
Ca sa se intample asa
Nu mai iubit ?
N-ai indragit dragostea mea ?
Caci eu te-am pretuit
Te-a pretuit si ea.
Dispari dispari din asta lume
Tu nu existi
De lasi asa ceva ca sa se intample.
Eu te reneg, si i-mi retrag orice cuvant de bine
Ce la-si fii spus vreo-data
Ce l-am spus de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu